Pentru romani
Toata lumea este trista, oamenii din metrou alearga pe scari si pica in fund, la colt de statie de metro o tanti vinde tigari la negru, toata lumea intarzie.
Se “ieftinesc” salariile, criza creste, inflatia asemenea, lumea nu mai are chef de nimic.
Toti suntem tristi:
[...]
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid…
[...]




Da, vorbe marete ale unor vremuri de mult timp apuse. Oare mai merita sa iti aperi saracia si nevoile si neamul? Oare mai merita sa tragi de “mosie” cand altii, conducatorii tai, trag spre ei “mosia” iar pe tine te “dusmanesc”? Am avut conducatori mari, puternici, iscusiti. Atunci merita sa te sacrifici, merita sa iti aperi neamul, pentru ca puteai spera. Acum?
A fost odata…acum nu mai e.